Parodontita

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Parodontita sau boala parodontală după cum mai este cunoscută, este o afecțiune care determină inflamația parodonțiului – toate țesuturile care susțin dintele în os. Parodontita afectează țesutul gingival și distruge osul care susține dinții, în final, ducând la mobilitatea dinților și pierderea acestora.

Tipuri de parodontită

  • Parodontita cronică – este cel mai frecvent întâlnită, afectează în general adulții. Apariția bolii este strâns legată de prezența plăcii bacteriene și a tartrului, are o evoluție lentă, și dacă este tratată în timp util, boala poate fi stopată din evoluție, obținând chiar îmbunătățiri.
  • Parodontita agresivă – este întâlnită la pacienții tineri, sau chiar la copii. Este mai rar întâlnită, dar are un progres rapid, cauzând mari probleme la nivelul de susținere a dinților dacă nu se intervine. Apariția bolii este mai puțin legată de placa bacteriană, fiind strâns legată de factorul genetic.
  • Boala parodontală necrozantă – de cele mai multe ori este o evoluție a gingivitei ulcero-necrotice. Este o boală gravă, severă, ducând la necrozarea țesuturilor ce susțin dinții. Apare cel mai frecvent la persoane cu un sistem imunitar scăzut/ prăbușit.

Cauzele parodontitei

Parodontita apare ca o complicație a gingivitei. Prezența tartrului subgingival retenționează și mai multă placă bacteriană și încurajează astfel dezvoltarea numărului de bacterii dăunătoare din jurul dintelui. Prin inflamația produsă și menținută, atașamentul dintre gingie și dinte devine tot mai slab și se formează niște pungi, spații prielnice pentru dezvoltarea microbiană, care în final determină atrofia osului.

Evoluția bolii parodontitei depinde foarte mult de Factorii de risc prezenți:

  • Lipsa igienei orale riguroase
  • Fumatul
  • Diabetul
  • Deficiența de vitamina C
  • Modificări hormonale
  • Afecțiuni cu imunitate scăzută
  • Administrare de medicamente care determină gura uscată.

Simptome:

  • Gingii de culoare roșu închis
  • Gingii moi, lipsite de atașament în jurul dinților
  • Sângerare
  • Retracții gingivale
  • Migrări ale dinților
  • Apariția de spații între dinți
  • Respirație urât mirositoare
  • Dinți care par mai lungi ( senzație dată de retracția gingiilor)
  • Uneori durere.

Diagnosticarea parodontitei:

În vederea diagnosticării parodontitei și a gradului de severitate a acesteia este nevoie de o consultație de specialitate la medicul dentist. Etapele diagnosticării sunt:

  • Examinarea istoricului medical pentru identificarea unor factori care ar putea contribui la simptomele pe care le aveți: fumat, afecțiuni precum diabetul, sau administrarea unor medicamente care afectează gingiile.
  • Examenul clinic al cavității bucale. Se verifică prezența tartrului, a sângerării, mușcătura, posibile cauze traumatice sau tratamente anterioare care nu se mai adaptează corect.
  • Măsurarea adâncimii pungilor formate între dinte și gingie, cu un instrument special destinat acestui scop. Măsurătorile se notează într-o fișă parodontală. Într-un spațiu sănătos, adâncimea de sondaj este de 1-3mm, însă acolo unde măsurătorile indică adâncimi mai mari de 4 mm, acolo deja există boala parodontală și e nevoie de tratament specializat.
  • E necesar un examen radiologic, pentru a verifica care e gradul de afectare a osului.

Tratamentul bolii parodontale

Avansarea bolii poate fi încetinită și oprită cu ajutorul unui plan de tratament, care trebuie respectat cu strictețe.

Există 3 secvențe a terapiei bolii parodontale:

  • Terapia inițială – întâi e nevoie de implementarea unor tehnici de igienă dentară riguroasă, astfel are loc controlul plăcii bacteriene. Se efectuează igienizarea profesională în cabinet, îndepărtând tartrul supra și subgingival. În pungile peste 4 mm, se intervine cu o curățare mai profundă a pungilor cu ajutorul chiuretelor. Se reevaluează statusul parodontal la o lună si la 3 luni de la chiuretajul intern.
  • Terapia corectoare – implică intervenția chirurgicală de reducere a pungilor reziduale de la nivelul dinților, care după terapia inițială si-au păstrat adâncimi de peste 5mm. Tot aici intră și intervenții chirurgicale de regenerare și adiție de os. Pot fi necesare imobilizarea dinților mobili, șlefuiri selective a suprafețelor dentare pentru eliminarea ocluziilor traumatice, schimbarea unor obturații sau lucrări protetice vechi, retentive pentru placa bacteriană.
  • Terapia de menținere – implică păstrarea rezultatelor de sănătate parodontală obținute, prin controale periodice, cu o frecvență specifică fiecărui caz în parte.

Măsuri de prevenție

Pentru a preveni apariția bolii parodontale, în primul rând e nevoie de implementarea unor tehnici de igienă riguroasă. Se recomandă periajul de cel puțin două ori pe zi (dimineața și seara), folosind o perie rotativă, cu capăt moale, spre mediu, maxim (dacă aveți gingii sănătoase) sau capăt moale (pentru afecțiuni gingivale). Folosiți ața dentară zilnic la periajul de seara, completând apoi tehnica folosind un duș bucal împreună cu o apă de gură cu efect antimicrobian.

Mergeți la controale periodice la medicul dentist. E mai ușor să prevenim sau să tratăm o formă inițială decât să tratăm o formă agresivă.

Reduceți total sau parțial fumatul, implementați un stil de viață sănătos, cu o alimentație bogată în nutrienți, consumați cel puțin 2l de apă zilnic.

Boala parodontală este o afecțiune serioasă, ce nu trebuie luată cu ușurătate. Nu amâna să te programezi în cadrul Cabinetului de medicina dentară Dr.Moisa, pentru a afla care e statusul tău dentar și care sunt soluțiile de tratament specifice cazului tău.

Igienizarea profesională a dinților

Când vine vorba despre sănătatea dentară, elementul principal în menținerea ei este igiena orală. Igiena orală trebuie realizată zilnic, de către pacient, și periodic, în cabinetul stomatologic.