Pericoronarita

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin

Ce este pericoronarita?

Este o afecțiune care apare cel mai frecvent la nivelul molarilor de minte aflați în erupție, care au erupt parțial sau aflați într-o poziție deficitară.
De asemenea, apare cel mai frecvent la persoanele tinere, între 17-25 ani.
Gingia care înconjoară coroana acestor molari se inflamează, datorită acumulării de placă bacteriană, accesul pentru igienă la acest nivel fiind destul de limitat, prin acumulare de resturi alimentare sub gingia acoperitoare rămasă prin erupția parțială a molarului sau prin traumatism.

Care sunt factorii favorizanți?

  • poziția deficitară a dintelui
  • persistența unei porțiuni de gingie, ce acoperă coroana dintelui
  • prezența unei pungi parodontale la nivelul dintelui

Practic, acești factori favorizează retenția resturilor alimentare la acest nivel și îngreunează efectuarea unei igiene riguroase la acest nivel, iar acumularea de placă bacteriană produce inflamația țesuturilor.

Care e simptomatologia acestei afecțiuni?

  • Durere cu localizare la nivelul molarului implicat, care iradiază pe parcurs
  • Durere ce se extinde de-a lungul întregii arcade dentare și chiar in regiunea cervicală
  • Tumefacție locală
  • Înroșirea gingiei
  • Poate apărea colecție purulentă
  • Adenopatie cervicală (ganglioni măriți și dureroși în regiunea gâtului)
  • Gust neplăcut, metalic
  • Halenă neplăcută (respirație urât mirositoare)
  • Trismis (dificultăți de deschidere a gurii)
  • Dificultatea de masticație corectă

Principii de diagnostic:

Diagnosticul este susținut de examenul clinic, realizat de medicul dentist și de examinarea radiologică, prin radiografia panoramică, cel mai frecvent.

La examenul clinic, medicul dentist observă tumefacția de la nivelul gingiei din dreptul molarului implicat, poziția dintelui, erupt complet sau incomplet sau chiar aflat în malpoziție, prezența sau nu a colecției purulente, adenopatia cervicală, dificultatea deschiderii gurii, etc.

De asemenea, pe baza radiografiei, medicul se poate exprima asupra poziției exacte a molarului în os, respectiv care sunt șansele acestuia să erupă în condiții favorabile menținerii sănătății întregii cavități bucale.

Principii de tratament:

Totul depinde în ce fază de inflamație este pacientul.
Este bine ca tratamentul simptomatic să se înceapă la nivel local, prin îndepărtarea plăcii bacteriene, a tartrului acumulat prin detartraj și chiuretajul zonei. Dacă există deja colecție purulentă, se efectuează drenajul pungii.
Tratamentul local este urmat de tratament medicamentos sistemic, pentru înlăturarea inflamației și a durerilor se recomandă antiinflamatoare nesteroidiene (Ibuprofen, Paracetamol, Tador). În cazul unei simptomatologii majore cu adenopatie cervicală, prezența unei colecții purulente, se recomandă antibioterapie (Augmentin, Metronidazol, Cefalosporine). De asemenea, igiena bucală cât mai riguros efectuată, clătirea gurii cu apă de gură, aplicații locale cu antiseptice.

După remiterea fenomenelor acute, în funcție de poziția molarului de minte, se decide păstrarea sau extracția dintelui.

Extracția chirurgicală a molarului de minte inclus

Fiecare caz, în ce privește molarul de minte inclus/semiinclus, este diferit, iar complexitatea procedurii depinde de gradul de dezvoltare al molarului, raportul său în os, cu dinții vechi și cu elementele anatomice din vecinătate și de eventualele probleme cauzate la nivelul cavității bucale.

Molarii de minte. Durere și probleme de erupție

Molarii de minte sunt cei mai posteriori, cei mai în spate dinți de pe arcada dentară. Sunt ultimii dinți care erup, și acest lucru se întâmplă la maturitate, între 17-25 de ani, sau alteori chiar mai târziu.